3. Ce rasă de albine să alegi?

Ce rasă de albine este mai potrivită?

Salut!

Marian aici. Marian Stoica | Apicultor pasionat

Bine te-am regăsit!

Vreau sa incep acest material, cu un lucru foarte important.

Ti-am povestit în materialul de data trecută, materialul cu nr. 2, despre albine. Ti-am explicat pe scurt despre familia de albine dar, din graba, am făcut o greșeală, mi-am dat seama acum.

Ți-am scris data trecută că asta ar fi cel mai important lucru…

Îmi cer iertare și vreau să o repar acum.

Ar fi trebuit să îți spun că primul lucru pe care ar trebui să îl faci, chiar înainte să fii sigur că vei practica vreodată apicultura, dar știi că ți-ar plăcea, este acesta:

Cumpără-ți o carte despre apicultura.

Cumpără și citește prima ta carte de apicultură. De preferat, carte scrisă, pe format de hârtie, să o poți pipăi, mirosi și atunci când vei lucra în stupina ta proprie să îți poți aminti aceste senzații.

Mai târziu poți să te documentezi dintr-o serie de alte resurse, în diferite formate, chiar te voi ajuta și cu asta.

Pentru că apicultura este și despre simțit. Trebuie să ajungi să simți albina, să intri în comuniune perfectă cu ea, pentru a putea lucra împreună.

Și apoi recitește-o cu mai mare atenție și mai așezat. Nu te lăsa tentat să treci cu ușurință peste partea de biologie a albinei, de exemplu, care poate părea cam plictisitoare 😄

Vei vedea mai târziu cât de important este acest lucru. Cartea îți oferă primele cunoștințe teoretice, vei primi primul combustibil care te va porni în această călătorie fantastică.

Trebuie în primul rând să îți formezi un vocabular de bază, să ai abilitatea de a purta discuții bune cu alți apicultori, specialiști sau alți oameni pasionați cu care să poți vorbi aceeași limbă.

Hai să-ți spun acum cum am ajuns eu apicultor.

Răspunsul pe scurt este din întâmplare. Sunt un apicultor din întâmplare.

În 2010 viața mea personală, familială și profesională era destul de agitată.

Asta că să fiu blând cu mine.

Încă de la început și până azi, stupina a fost pentru mine de multe ori și canapeaua psihologului.

M-a trecut peste momentele de burnout într-un mare fel. Știi cum e să urci în mașină cu nervii în pungă, să conduci 80 de km. cu gândurile tale să petreci câteva ore cu albinele, să te încarci și apoi să te întorci la familia ta, un cu totul alt om?

Cand a venit pe lume primul nostru copil ne-am pus problema cum să îl creștem într-un mod cât mai sănătos.

Dar am exclus posibilitatea să părăsim Bucureștiul.

Și așa a pornit totul.

Inițial, în 2009 am mers la gospodăria unde avem acum stupina și am plantat o mică livadă. Una din traumele copilăriei mele era că aveam în grădină nici măcar un pom fructifer.

Dacă voiam un măr, trebuia să-l fur 😃

Am vrut să am pentru copilul meu un loc în care să poată să urce într-un pom să culeagă un măr, o pară, o cireașă, o caisă…

Și am plantat 25 de pomi fructiferi, de diverse specii și soiuri, care să crească împreună cu el.

Apoi, în 2010 , în nișa unei uși zidite pe exterior am descoperit o familie de albine care creștea acolo într-un mod sălbatic.

Și m-am îngrozit!

Eram paralizat de frică. Mă întrebam cum de am putut fi așa inconștient să nu observ asta. Prin ce pericol groaznic trecuse copilul meu care se juca la câțiva metri de albine…

Și ca un tată iubitor și responsabil am pus mâna pe spray-ul cu otravă. Raid, sprayul de muște a devenit instrumentul apărării copilului meu.

Pentru că urdinisul era destul de sus, am urcat pe ceva să pot ajunge la ele.

Și apoi s-a întâmplat ceva. Am avut parte de cea mai bună secundă de umanitate din viața mea.

Într-o secundă mi-am dat seama că nu le pot omorî.

Nu știu cum s-a întâmplat. Poate obligat fiind să mă apropii de ele, mi-am dat seama că totuși nu sunt atât de periculoase. Nu mă băgau în seamă…

Poate le-am văzut intrând în casa lor cu piciorușele încărcate de polen, o imagine ce poate sensibiliza pe oricine…

Nu știu ce s-a întâmplat exact.

Dar m-am văzut dintr-o dată, cu ochii deschiși, în fața stupilor bunicului meu pe care nu avusesem șansa să îl cunosc, la umbra bradului încă neciopârțit din fața casei copilăriei mele.

Și așa a început.

Am intrat pe google, prietenul nostru și am mai ieșit pe la 5 dimineața. A doua zi eram la Pitești – cel mai apropiat oraș unde exista un magazin apicol.

Am cumpărat primul meu stup, le-am mutat după multe peripeții despre care îți voi mai povesti și am devenit crescător de albine.

De la potențialul ucigaș, am devenit crescător iar acum, după multă vreme sunt unul dintre cei mai implicați protectori ai lor.

Azi, înțeleg atât de bine fricile oamenilor pe care alții le hulesc, tocmai pentru că eu am fost acolo. Înțeleg paralizia fricii când e vorba de copilul tău și lipsa judecății, a raționalului.

Și înțeleg că singurul lucru de care are nevoie este să existe cineva care să-i arate omului că frica nu este justificată.

Și știu că este normal să nu cunoască lucruri despre albine.

Pentru că la momentul zero al vieții mele de apicultor știam despre albine ce știam despre rachete.

Ambele erau pentru mine niște chestii care zboară. Despre rachete, în continuare știu același lucru.

Dar fricile pot fi înlăturate, lucrurile minunate despre albine pot fi aflate, oamenii pot iubi albinele.

Și eu cu asta mă ocup.

Fac oamenii să se îndrăgostească de albine!

Apoi, odată pornit pe drumul fără întoarcere al creșterii albinelor am întâmpinat tot felul de greutăți.

Este greu la început când nu știi foarte multe și mai ales când te grăbești. Când nu găsești în jur oameni pe care să te sprijini la nevoie. Sau oameni care îți înșeală așteptările. Oameni care te trădează imediat ce s-au ridicat de la masă.

Dar întâlnești și oameni minunați. Trebuie doar să îți dai șansa să îi întâlnești.

Așa am creat mai tarziu ȘcoalaApicola.ro

Un concept menit să pregătească apicultorii la început de drum, să ofere bazele. Așa cum se spune printre apicultori, să le pună dalta în mână.

Și a funcționat!

Mi-au trecut pragul stupinii foarte mulți debutanți.

Dar cu mari sacrificii de timp și efort. O perioadă am parcat proiectul iar mai apoi i-am dat viață din nou, profitând de facilitățile oferite de tehnologie.

De asta ești și tu aici.

După ce ți-am scris toate astea, poate vei înțelege mai bine subiectul mesajului de azi. Pentru ca azi vreau să-ți arăt cât de importante sunt conexiunile.

După ce ai decis că vrei să crești albine, ai verificat și ai stabilit că ai unde să le crești și ai estimat corect potențialul melifer al zonei(îți voi scrie într-un material viitor cum poți sa faci asta în mod profesionist) este timpul să decizi ce albine vei crește.

Prima regula. Cunoaște locul. Cunoaște-i pe apicultorii din vecinătatea ta.

Stabilește conexiuni.

Apoi Stabilește rasa și ecotipul albinei pe care o vei crește.

Vorbește cu vecinii tăi apicultori, încearcă să fie aceeași rasă cu a lor.

Eu cresc albina carpatină. Ți-aș sugera să crești aceeași rasă, fiind rasa cel mai bine adaptată condițiilor din țara noastră.

Dar nu este obligatoriu. Oricum o decizie definitivă o vei lua mult mai târziu.

Acum ce este important este să cunoști oamenii locului, apicultorii deja existenți în zona să creezi conexiuni cu ei și să încerci să crești aceeași rasă.

Vei descoperi oameni diverși. Unii de-a dreptul răi, alții doar mai scorțoși. Apicultorii nu prea se bucură de apariția unui alt concurent.

Pentru că da, unii dintre ei așa te văd, și poate cumva au dreptate. Dacă fac din apicultură o meserie din care își câștigă existența și producția apicolă este factorul cheie, atunci nimeni nu ar vrea să împartă ceva cu tine, nu?

Dar vei întâlni sigur și oameni faini. Pe aceștia să îi cultivi, pe ceilalți lasă-i pentru mai târziu.

Între oameni și albine sunt niște asemănări izbitoare. Una dintre acestea este că albinele, ca și noi oamenii, sunt ființe sociale și lucrează cel mai bine și performează când trăiesc și lucrează împreună, în grupuri cât mai mari.

Adevărat, noi suntem mai umani și merge mai greu 😃

Dar nu te izola, strânge cuibul în jurul comunității tale locale.

După ce ai creat legături cu acești oameni, roagă-i să-ți permită să le dai o mână de ajutor.

Nu le cere să te învețe ceva. Roagă-i să-ți permită să-i ajuți.

Să închei o ramă, să topești niște ceară, să cureți sau să repari puțin o cutie, să-i ajuți la o extracție sau un cărat de stupi… și ușor ușor poți învăța de la ei.

Fură meseria!

Nu uita însă că nu de la oricine merită să înveți.

Eu, la începuturile mele, am avut trei încercări de a-mi găsi un mentor.

Pentru mine însă nu a funcționat.

Am fost nevoit să bag capul între umeri și să pornesc singur. Și am răzbit, pentru că în zilele noastre e mai ușor să înveți decât în trecut.

Dar pe tine te pot ajuta să treci mai ușor peste asta.

Dar, spuneam de rasa de albina … Cea mai adaptată este albina carpatină.

Apis Mellifica Carpatica. Este rasa noastră locală, care de fapt e o rasă destul de metisată. Ținând cont că s-au introdus în țară multe alte rase sau hibrizi, e ușor de înțeles.

E păcat că s-a întâmplat așa, dar asta e realitatea.

Dacă, de pildă în zona ta sunt mai numeroși apicultorii care cresc alte rase, mergi pe aceeași linie pentru ca oricum, mai devreme sau mai târziu, se vor hibridiza.

Poți întâlni albinele buckfast, carnica sau italiene. Îți voi vorbi la timpul potrivit de caracteristicile fiecărei rase în parte.

Acum trebuie doar să înțelegi că albina carpatină este o albină care se descurcă bine în condiții de culesuri relativ slabe, iernează cu populații slabe dar în schimb cunoaște o dezvoltare explozivă în primăvară.

Indiferent însă de rasa pe care o vei alege acum, pe care oricum o poți schimba cu ușurință mai târziu, după ce te mai experimentezi, am credința că vei reuși să devii un bun apicultor.

Mulți mă întreabă sau au îndoieli serioase dacă vor reuși.

Din afară apicultura pare atât de grea, atât de complicată… Și de fapt așa și este, dar este și atât de frumoasă…

Îți aduce atât de multă schimbare odată ce îi cunoști dedesubturile și pornești pe drumul tău alături de albine, încât regreți doar că ai așteptat atât de mult să ți se întâmple.

Apoi, următorul pas al drumului tău deosebit de fain către un apicultor împlinit – Să nu te îndoiești că așa va fi – este cel de mai jos.

Cum să stabilești sistemul de stupi pe care vei lucra. Testează sisteme diverse. Nu investi mult, anul viitor s-ar putea să nu-ți mai folosească..

Despre asta îți voi vorbi însă în mesajul următor.

Stai cu ochii pe email, în 2-3 zile ar trebui să revin.

Te las acum, până data viitoare

Cu drag, Marian