Lună: decembrie 2020

Aseară, poate și la gândul zilei de azi, nu prea am putut să dorm.

Nu știu tu cum ai trecut de pragul ăsta sau cum vei trece când va veni vremea ta, dar eu îmi pun de ceva timp o mulțime de întrebări.

Să-ți sărbătorești vârsta de 50 de ani, de pragul ăsta zic.

Și dacă tot nu puteam să dorm, am zis să intru puțin pe Neflix, că tot omul care nu are somn, nici chef de lucru și nici chef de Facebook.

Am ajuns din întâmplare, la un film pe care l-am urmărit captivat și din care mi-am luat niște lecții că dintr-o mulțime de cărți sau experiențe trăite cu adevărat.

De fapt, că să fiu sincer, acum nu mai cred că a fost chiar o întâmplare. Când e să primeșți niște lecții, universul ti le poate livra chiar via Netflix… e un canal la fel de bun că oricare altul.

Despre film îți zic doar câteva vorbe, nu am intenția să facă aici o recenzie, dar ți-l recomand și ție. Cand ai ceva timp urmărește-l!

Zic de Imblanzitorul de vant (The Boy Who Harnessed the Wind)
E povestea oarecum clasică a eroului, a tânărullui William Kamkwamba care prin credinta și lupta pentru în visul său, reușește să-și elibereze comunitatea din Malawi, de sub apăsarea foametei.

Atât de mult mi-a plăcut filmul azi noapte, încât am cerut un dar din partea familiei, le-am cerut răbdarea să îl urmărim din nou, împreună.

Și nu am greșit.

E despre lecția smereniei, despre încrederea în ține dar și despre încrederea în ceilalți, despre importantă educației, despre rezistență la schimbare și acceptarea noului.

Și mai ales, am înțeles acum după 50 de ani că luăm niște lucruri din viață noastră ca și cum ni se cuvin de drept. Și uităm cât de importantă este bucuria în viață noastră și uităm de multe ori de cât de puțin avem cu adevărat nevoie pentru a fi fericiți.

În afară de tortul pregătit de minunata mea soție – îți mulțumesc draga mea că încă mă mai suporți, Radu – băiatul meu cel mic, a reușit să mă surprindă și să mă emoționeze dăruindu-mi un tort pregătit de el în… Minecraft 😊

Surpriză chiar a fost plăcută și parcă nu îmi mai vine acum să tot stau cu gură pe ei când petrec prea mult timp în online.

–          “Tati, am consumat eu fierul ca să fac gălețile cu care să car laptele de la vaci, pentru tort, dar a meritat” 😊

Astea au fost cuvintele lui când mi-a văzut reacția.

Mi-am dată seama cât de fericit și împlinit sunt să ajung la vârstă de 50 de ani, pe care să mi-o sărbătoresc în cea de-a două zi de Crăciun.

După ziua de azi, mi-am promis să nu mă mai las să uit toate lucrurile minunate pe care le-am primit de la viață, în acești primi 50 de ani!

Și uite cum ceea ce credeam că este cel mai urât an, se dădu de trei ori peste cap și din broscoi se transformă în prințul anilor mei.

Cel mai bun an de pana acum.

Mâine, ne pregătim să-l sărbătorim pe Ștefan – care a apărut în viața noastră la mulți ani și o zi după mine, cea de-a treia zi de Crăciun.

Ne vedem la 100!