Am reîntâlnit-o ieri pe Monica Jitariuc, de data asta într-un loc surprinzător.
La prima vedere.
Adică la un Stup care nu face miere și chiar ține, într-un mod special, să se distanțeze de menirea ancestrală a unui stup obișnuit.
Dar, care se apropie, tot într-un mod special de alte lucruri care se întâmplă într-un stup obișnuit.
De zumzăitul contiuu al unei familii de albine, de exemplu, dacă am înteles eu bine conceptul.
Adică fix cum a fost ieri cu Monica.
Ceva între un curs și un workshop/atelier experiențial, cu de toate… Cu informații, cu aha-uri, cu studii de caz concrete, aduse la fața locului, cum s-ar zice…
Un zumzăit continuu, da.
70 de curiosi/curioase să afle, de la cea mai potrivită persoana, cât mai multe lucruri despre comunicare.
* Îmi pare rău să îngreunez procesul de distanțare conceptuală, al celor de la Stup dar 70 de persoane înseamnă cam 10% din albinele care zumzăie, în sezonul activ, într-un stup care face miere.
Renumele Anei a ajuns la mine mult înainte de prezența sa personală.
Se întâmpla în timpul unei călătorii spirituale prin munții Apuseni, când am ajuns și în Roșia Montană. Cred că era prin 2017.
Toată lumea vorbea de Ana și de binele pe care încerca să îl facă pentru comunitatea din Roșia Montană. Mă simțeam ca și cum aș fi ajuns în orice colț al lumii și toată lumea îl cunoștea pe Hagi.
Doar că de data asta era vorba despre Ana
–O mâna de om, fără astâmpăr, tot timpul pe fugă. Nu știu cum rezistă fata asta
A fost prima descriere a Anei, auzită de mine în Roșia Montană.
Era ca un fel de salut. Intram într-un mic magazin, de exemplu și între oamenii foarte calzi și comunicativi, ca și noi de altfel, începea un mic dialog:
–Bună ziua, de unde sunteți?
–Din București!
–A… de la Ana? O cunoașteți pe Ana?
Și discuțiile continuau, între ei.
Între cei care o știau pe Ana. Iar eu mă simțeam cumva marginalizat că nu știam cine e ”Ana de la Pachamama”
Țin minte că la un moment dat nu am mai răbdat și prietenii de drumeție m-au pus la curent cu activitățile ei. Și de atunci mi-am promis că o voi cunoaște cândva pe fata asta.
Și a venit și vremea cunoașterii la nivel personal
În 2019, Ana organiza un festival Viața Verde, la Lacul Tei și în Parcul Titan(IOR)
La Titan, după cele 2 zile de vânzoleală continuă am avut un moment mai relaxant în care ne-am povestit despre una alta… Și atunci am simțit cumva o chimie, ne-am străpuns cumva reciproc acea carapace cu care ne protejăm sufletele în față străinilor.
Apoi a venit un alt festival, în toamna lui 2021, la care am fost invitat de Ana.
Ulterior festivalului, s-a creat o prietenie între noi. Ne-am cerut și am primit ajutor unul de la altul, în niște probleme personale.
După prima întâmplare nefastă din aprilie, jenat probabil că am aflat mai târziu nu am mai dat niciun semn de viață. Am tot amânat până când nu am mai văzut sensul.
Ca să aflu acum, după ce Ana nu mai este că unul din salvatorii săi de atunci este tatăl unui coleg de-al fiului meu din școală gimnazială…
După sărbători ne-am felicitat și am primit felicitări cu privire la un proiect de abia finalizat și am simțit la ea acea sinceritate venită de la un om trecut prin asta și care se bucură cu adevărat.
Apoi a venit vestea de azi și m-a lovit a un trăznet.
Mai întâi mi-am dat timp să mă trezesc din coșmarul pe care simțeam că-l visez. Între timp am trimis un mesaj Anei, întrebând dacă este ok. Apoi văzând cu totuși nu e un coșmar am așteptat că presă să vină cu o dezmințire, de genul ”Ne-am înșelat”
Dar coșmarul nu era vis, presa nu a dezmințit nimic și eu nu voi mai primi nicicând un răspuns de la Ana…
Nu știu… Poate că Ana a fost acea jertfă necesară, ca de aici înainte construcția unui București așa cum trebuie, să fie posibilă fără ca ce se face să fie dărâmat a doua zi.
Poate că Ana fost jertfită la construirea unui București normal, într-o Românie normală.
Un București în care să nu mai ajungă nimeni, de aici inainte, să poată fi mâncat de câini, sau ars de viu sub dărâmăturile sale. Dar, în primul rând și-ar fi dorit să trăiască!
Când m-a sunat Iulia Zgripcea să facem o scurtă înregistrare pentru canalul de youtube al PERFECT HOME MEDIA “De vorbă cu Iulia” m-am bucurat că a acceptat să facem asta în cadrul unuia din atelierele proiectului „𝐀𝐥𝐛𝐢𝐧𝐞𝐥𝐞 𝐬̦𝐢 𝐩𝐨𝐥𝐞𝐧𝐢𝐳𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐬𝐚̆𝐥𝐛𝐚𝐭𝐢𝐜𝐢 𝐢̂𝐧 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢, 𝐬𝐮𝐩𝐨𝐫𝐭 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯 𝐚𝐥 𝐛𝐢𝐨𝐝𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢”, finanțat de Primăria Municipiului București, de la Seneca Anticafe, un loc plin de energie bună, pe care vă invit să îl vizitați, dacă nu ați făcut-o deja.
Dacă ați făcut-o deja, vă recomand să repetați!
Subiectul ar fi trebuit să fie “Efectele schimbărilor climatice asupra albinelor” dar a ieșit ce vedeți în înregistrare.
Asta din mai multe motive, unul din acestea fiind că 𝐧𝐮 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐨 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐚̆ 𝐨𝐛𝐢𝐬̦𝐧𝐮𝐢𝐭𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐞 𝐯𝐚𝐢𝐭𝐞.
Ok, avem aceste efecte negative, dar dacă vrem ca ceva bun, să se întâmple trebuie să înțelegem că este necesar să ne oprim din această nebunie.
Desigur că albinele sunt afectate, ca orice ființă de pe glob, însă soluția este să mergem mai departe, să ne adaptăm așa cu o facem de mii de ani, dar într-o direcție bună.
Despre albine… ce să zic. Sunt o specie atât de rezilientă care va supraviețui multe milioane de ani de la dispariția noastră, a oamenilor. Această este convingerea mea pe care nu pierd nicio ocazie să o repet.
Nu trebuie doar să ne îngrijoreze dispariția albinelor, ci să ne facă să deshidem odată ochii și să ne oprim. Să realizăm că am pornit într-o directive greșită și să ne revenim. Acum cât mai avem încă puțin timp, în ceasul al doispelea.
𝐂𝐞𝐥 𝐝𝐞-𝐚𝐥 𝐝𝐨𝐢𝐥𝐞𝐚 𝐦𝐨𝐭𝐢𝐯 𝐞𝐫𝐚 𝐜𝐚 𝐞𝐮 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐮𝐧 𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐚𝐬𝐢𝐨𝐧𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐚𝐥𝐛𝐢𝐧𝐞 𝐬̦𝐢 𝐮𝐧 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐠𝐫𝐚𝐭𝐨𝐫. Nu sunt specialist în modificări climatice și nici în efectele acestora asupra albinelor.
Așa că dacă sunteți interesați, vă pot trimite o părere de specialist, una din înregistrările de la CongresOnline.ro cu Etienne Bruneau probabil cel mai avizat specialist în acest domeniu.
Am rugămintea doar să cereți asta printr-un comentariu
Am promis că revin cu detalii despre hrănirea albinelor. Pe modelul așa fac eu
Discutăm acum despre hrănirile de iarnă/primăvară
Foto: Arhiva personala | miere poliflora
În sezonul de iarnă avem două tipuri de hrăniri
· Hrănirea de necesitate · Hrănirea de stimulare
Cea mai mare necunoscută pentru apicultorii la început de drum este răspunsul la întrebarea Trebuie să hrănesc suplimentar albinele, am hrană suficientă?
Urmată desigur de următoarea: Când este cel mai bine să încep stimularea de primăvară?
Hai să încercăm să le luăm pe rând.
Hrănirea de necesitate este acel tip de hrănire pe care îl faci atunci când albinele tale nu mai au hrană suficientă să treacă peste sezonul rece.
Chiar dacă, de multe ori, este doar teama apicultorului care nu poate estima corect resursele de hrană necesare situația poate fi reală.
În acest caz, decât să rămână albinele fără hrană este mai bine să te asiguri.
Și să faci hrănirea.
De regulă, albinele vor lua oricum această hrană doar dacă vor avea nevoie de ea. Nu mai are sens să discutăm mai mult, dacă nu eșți sigur că ai suficientă miere în stup, hrănește-le cât mai repede și în orice condiții.
Ținând cont de mai multe aspecte, poți să faci aceste hrăniri cu miere cristalizată sau cu turtă pe baza de zahăr.
Mierea presupun că nu ai disponibilă, căci altfel ar fi fost în stup.
Dar te poți afla in situația să fi extras în toamnă mai mult decât a fost cazul și să o ai disponibilă.
În cazul asta, da-le miere.
Atenție, orice produs îl introduci în stupi trebuie să provină exclusiv din stupii tăi, de pe aceeași vatră.
Altfel nu-ți asuma riscul și dă-le hrană artificială.
Apoi vine următoare întrebare:
Când este cel mai bine să încep stimularea de primăvară?
Aici putem discuta despre hrănirea de stimulare a pontei.
Această hrănire trebuie făcută în concordanță cu ceea ce ne dorim de la familia de albine. În linii mari putem să ne dorim o producție mai mare – stimulare cu hrană artificială sau ne putem dori produse 100% naturale – stimulare cu miere
Ne mai putem dori stimularea cât mai puternică a familiei – stimulare timpurie sau stimularea în vederea asigurării unei dezvoltări optime pentru un anumit cules, mai târziu – stimulare corelată cu dezvoltarea naturii
Dacă primul tău cules este la răpiță de exemplu, sau la pomii fructiferi(?) atunci îți vei dori să dezvolți albinele cât mai devreme. Și vei începe stimularea albinelor cât mai curând, astfel încât să ai o dezvoltare, la capacitatea maxim posibilă, pentru aceste culesuri.
Apelezi așadar la o stimulare timpurie.
Dar mulți apicultori nu fac miere de răpită, unii chiar evita această cultură. Din mai multe motive, pe care nu le discutăm acum.
Mai poți apela la o stimulare timpurie în cazul în care, în strategia ta de dezvoltare, ai în plan să multiplici familiile de albine prin roire, caz în care de asemenea ai nevoie de familii puternice cât mai devreme pentru a da timp roilor să se dezvolte cât mai bine până în toamna.
Pe de altă parte, dacă primul cules vizat este cel de la salcâm, interesul tău nu este doar să le dezvolți cât mai mult ci, de multe ori și să le ții în frâu în privința roirii.
În acest caz fie nu stimulezi deloc familiile tale, fie faci o stimulare corelată cu dezvoltarea naturii.
Desigur că ideală ar fi varianta în care nu faci stimulare – scutești timp și bani, însă nu întotdeauna zona în care ai stupina poate asigura culesuri de primăvară care să permită dezvoltarea optimă a familiilor și atunci apelezi, desigur, la stimulare.
Stimulare energetică sau stimulare proteică
În funcție de conținutul și scopul stimulării mai putem discuta despre stimularea energetică(miere sau înlocuitori) sau stimularea proteică(polen sau înlocuitori).
Stimularea energetică este prima la care apelăm, de multe ori încă de la începutul anului apoi urmează stimularea proteică.
Hrănirea proteică trebuie să fie însoțită tot timpul de o hrănire energetică, solidă sau sirop.
Dacă în privința stimulării energetice riscurile sunt oarecum mai mici, albinele iau în general această hrană când au nevoie, cu stimularea proteică este recomandat să fim foarte atenți.
foto: Arhiva personala | Stimulare
O stimulare proteică prea timpurie, poate crea dezechilibre în familia de albine. Cel mai întâlnit fenomen este acela că matcă începe ponta mult mai devreme. Unele familii nu sunt foarte puternice sau nu sunt foarte bine organizate/strânse și nu acoperă foarte bine cuibul.
La apariția unor valuri prelungite de frig, fie puietul este canibalizat, fie poate duce chiar la moartea familiilor de albine.
Sunt cazuri în care albinele mor, dacă protejarea zonei de puiet – asta va fi întotdeauna prioritatea lor, le lasă fără acces la hrană din stup.
Este extrem de important de asemenea, că hrănirile proteice să se facă doar după ce albinele au efectuat zboruri de curățire, pentru a evita defecarea în cuib în cazul în care au intestinele încărcate pentru prea multă vreme.
Ca o prima concluzie, ține minte: O familie dezvoltată fără stimulare este mult mai bună decât una stimulată prea devreme și pe care la salcâm o găseșți în pom. Adică intrată în frigurile roitului.
Acum să îți spun cum procedez eu:
Eu, am stupina în sud-sud vestul județului Dâmbovița. Trebuie să ții cont tot timpul că locul în care ai stupina schimbă foarte mult datele problemei.
Pentru zona mea, de regulă albinele aduc polen din natură după jumătatea lunii februarie. Sunt câteva zile, poate o săptămâna în care albinele bagă puțin polen după care apare o pauză(se strică vremea) și reapare după începutul lui martie.
Știind acest lucru, în condițiile în care nu vizez alt cules până la salcâm, schemă mea de stimulare este următoarea:
Fac hrăniri doar cu miere și polen din stupina proprie. Folosesc pungi pentru congelare pe care le aplic direct pe rame.
· La 15 ianuarie pun prima pungă cu miere polifloră cristalizată · La 31 ianuarie pun o a două pungă cu miere polifloră cristalizată – dacă a fost consumată prima. De regulă nu. · La 15 februarie pun o pungă cu miere polifloră cristalizată împreună cu o pungă cu miere și polen · La 15 martie încep stimulare cu polen în exterior, în paralel cu completarea din interior corelat cu consumul și continui așa până când albinele nu mai consumă. · La final elimin resturile de polen care pot rămâne neconsumate. · De când se încălzește vremea și albinele circulă în stup fără riscuri, continui hrănirea cu miere după diafragmă, din rame păstrate la magazie peste iarnă.
Cam așa procedez eu cu stimulările de primăvară, bineînțeles datele de mai sus sunt aproximative, în concordanță cu evoluția vremii.
Repet recomandarea să ții cont de zona în care ții stupii și de obiectivul pe care ți-l fixezi când apelezi la stimulare!
Scriu azi un mesaj scurt pentru că de pe la sfârșitul anului trecut, sunt asaltat de întrebări despre turte și dacă e ok să începem să le punem acum la albine. Cred că încă de pe la început de decembrie…
Eu vreau să îți spun atât… Singurul motiv pentru care pana acum ar fi trebuit să să pui o turtă energetică la albinele tale, este că ai neglijat să le asiguri cât de cât resursele de hrană și crezi că vor avea probleme.
Doar în acest caz, poți să intervii cu o hrănire de siguranță și să le pui o pungă cu miere cistalizată deasupra ramelor sau o porție de turtă energetică din comerț, în cazul în care nu ai miere din stupina proprie.
Sincer, în acest caz, nu mai contează momentul, trebuie să intervii urgent pentru că discutăm de o hrănire de necesitate.
Știu că presiunea este mare, pe facebook și youtube deja foarte mulți au trecut la aplicarea acestor turte. Alții nu au întrerupt deloc, sfaturi câte și mai câte, publicitatea comercianților este tot mai agresivă, însă crede-mă, nu ai de ce să te lași păcălit.
În lunile de iarnă/inactivitate, până când începe creșterea de puiet, o familie de albine consumă în medie 200-300 de grame de miere din rezerve. Presupunând că ultima dată le-ai verificat în actombrie – deși și în noiembrie am putut să umblăm la ele, înseamnă că de la ultima verificare au consumat până în acest moment sub un kilogram de miere.
Eșți chiar atât de speriat că nu le-ai lăsat măcar câteva kilograme de miere?
Foto: Arhiva personala | Pungi cu miere poliflora cristalizata, hranire energetica
Eu, pentru zona în care am albinele, sud-vestul județului Dâmbovița, pun câte o pungă cu miere la jumătatea lunii ianuarie.
De cele mai multe ori, mierea din aceste pungi rămâne nebăgată în seama până pe la începutul lunii februarie când albinele o iau într-adevăr în primire și începe consumul, chiar dacă au resurse suficiente.
Apoi, în una două săptămâni este consumată și mai revin cu o a doua pungă de miere cristalizată însoțită de dată asta de o pungă de miere cu polen.
Foto: Arhiva personala | Hranire proteica
În comerț poți găși diferite turte energetice și proteice, însă pentru mine este important să nu bag altceva în stup, decât produs apicol propriu.
Mierea produsă de mine este destinată exclusiv consumului familial, al prietenilor mei și al clienților care însă, și ei, într-o majoritate covârșitoare mi-au devenit prieteni.
Când vând miere, că vând desigur, o vând cu această garanție. Nimic din afară stupului nu poate ajunge nici măcar accidental în miere. Mă uit în ochii prietenilor mei și le garantez acest lucru.
Spre nenorocul meu, sunt un om foarte sincer și nu știu să mint. De fapt, glumesc. Să poți să fii sincer cu ține și cu ceilalți este un mare noroc, nu un nenoroc.
Când am început cu apicultura stimulăm și hrăneam și eu cu ce auzeam de pe la apicultori că e bine. Mă chinuiam ca un fraier să invertesc sirop de zahăr pentru stimulare și mă chinuiam cu tot felul de rețete pentru turtele proteice…
“Nu hrăni albinele cu miere”, “nu da la albine polen, că le umpli de boli”… Erau cuvinte la ordinea zilei și încă sunt, ba chiar mai puternic rostite acum. Le vei auzi și tu la rândul tău, sunt convins că si tu vei cădea în capcana asta, dar la fel de sigur sunt că în momentul în care vei înțelege mai bine – și e nevoie de timp, îți vei alege calea ta.
Cum spuneam, făceam stimulări cu sirop de zahăr, cu mare atenție și cu siguranță nu ajungeau în miere însă aveam o problema…
Când am început să vând din surplus și apoi din ce în ce mai mult, întrebarea era dacă hrănesc albinele cu zahăr. Indiferent cât aș fi încercat să explic – și am încercat desigur – oamenii nu înțeleg fenomenul…
Și mi-a devenit mai simplu și mai onest să nu mai bag nimic din afară.
Dar am pornit în altă direcție, observ că m-am lăsat dus de val și deși am promis un mesaj scurt, mă lungest foarte mult.
Promit să revin cu un alt mesaj legat de stimulări și completări fără adausuri din afară stupului.
Dacă îmi citeșți mesajele sunt convins că acest lucru poate fi important pentru ține. Ori pentru că și tu eșți de aceeași părere, ori pentru că nu ești încă la un nivel atât de avansat încât să îți pui problema unei producții foarte mari, pe care nu o poți avea, desigur, în aceste condiții.
Deci, fac o scurtă recapitulare cu promisiunea că revin.
Pentru zona mea, în condiițiile în care culesul meu principal este la salcâm și nu îmi doresc că până atunci să am probleme cu roirea, deci nu doresc o stimulare timpurie, eu fac așa:
– Stimulare cu miere polifloră cristalizată, la pungi puse pe rame, hrănire energetică – Stimulare cu miere polifloră cristalizată în amestec cu polen poliflor, la pungi puse pe rame, hrănire proteică
– 15 ianuarie , prima hrănire energetică – 31 ianuarie, a două hrănire energetică – 15 februarie, a treia hrănire energetică plus prima hrănire proteică
Când temperatura crește, continui cu rame cu miere după diafragmă iar când albinele aduc polen abundant din afară elimin turtele proteice rămase neconsumate pentru a evita riscul deprecierii lor in stup.
Plus, când vremea e caldă și sunt în stupină, folosesc mult hrănirea cu polen în exterior.
Dacă ți se pare și ție ok, îți recomand să faci la fel, măcar să încerci, dacă nu… eu alt sfat, în care să și cred, nu îți pot da.
Când îți vei pune problema creșterii susținute a producției și necesitatea unor familii puternice cât mai devreme, discutam și despre asta, până atunci să nu ne grăbim.
Ți-a scris cu drag, Marian Stoica|Apicultor Pasionat, primul mesaj dintr-un 2021 pe care ți-l doresc fabulos și m-aș bucura nespus sa imi dai un reply la acest mesaj, cu cateva cuvinte despre tine.
Chiar aș vrea sa aflu cum esti, cum a fost 2020 pentru tine și ce asteptări ai de la 2021.
